Damian Boeselager despre #EUCO
Damian Boeselager despre #EUCO
Lumini și umbre în Europa după summitul Consiliului - poziția mea asupra acordului #EUCO
Ultimele zile ne-au adus un spectacol istoric creat de Consiliul European - în sensul bun și rău al cuvântului. În sens bun este realizarea acordului, fără precedent, de a împrumuta în comun pentru combaterea efectelor Covid-19, care va avea un efect pozitiv real pentru țările cele mai grav afectate. În sens rău pentru că summitul a arătat, mai mult decât oricând, realitatea tristă că sentimentul de comunitate în Consiliul european pare să fie limitat la suma eforturilor naționale în loc de a se vorbi despre un proiect european comun. Trei trăsături ale acordului dovedesc cu claritate aceasta: în primul rând, modul în care deciziile au fost luate; în al doilea rând, modul de administrare și distribuire a fondurilor pentru redresare; și în final, orientarea către trecut a bugetului european, așa numitul Cadru Financiar Multianual (MFF)
1. Procesul de decizie
Consiliul European nu este un organ optim pentru a lua decizii în UE. Primul ministru Rutte a spus singur: „fiecare are grijă de țara lui”. Pur și simplu, o politică europeană comună nu se poate baza pe o astfel de atitudine, pentru că duce la înțelegeri care sunt cel mai mic multiplu comun al intereselor naționale. Pe termen lung avem nevoie de un Guvern European, ales de Parlamentul European, care poate lua decizii în domenii de interes comun pentru toți europenii. Acolo, bineînțeles, Consiliul trebuie să aibă rolul de protector al intereselor naționale - dar nu ca factor decizional principal. În această lumină, lipsa de implicare a Parlamentului European și de veto logic pentru fondul de redresare este un alt pas fatal în direcție greșită.
2. Distribuirea și lipsa de priorități politice a fondului de redresare
Negocierile pentru fondul de redresare au arătat în măsură egală că în Consiliu, în general, interesele naționale au câștig de cauză în fața intereselor Europei. Multe din recomandările Comisiei pentru programe și finanțări menite să întărească capacitatea Europei de a acționa, au fost pur și simplu șterse de către Consiliu. Spunem ”La Revedere” la Solvency Support Instrument, Health4EU sau cheltuieli suplimentare pentru European Neighbourhood Policy. În schimb, banii se duc aproape în exclusivitate la Recovery & Resilience Facility (RRF), care este creat în mod explicit pentru a susține reformele și investițiile naționale. Fiind unul din parlamentarii responsabili pentru acest instrument, știu prea bine cum stau lucrurile, legislatorii europeni nu pot să stabilească o agendă politică pentru modul cum sunt cheltuiți banii din RRF. Țeluri politice comune, precum Green Deal, transformarea digitală sau întărirea rezilienței sociale și instituționale sunt exprimate în limbaj înflorat dar nu au nici o putere când guvernele naționale hotărăsc cum sa aloce fondurile. Asta înseamnă că 670 miliarde de Euro, garantate de bugetul comun UE, vor fi cheltuite fără obiective comune și fără supravegherea Parlamentului. Asta este nedemocratic și poate chiar să submineze legitimitatea bugetului european în întregime, dacă guvernele naționale cheltuiesc aceste fonduri împotriva țelurilor și valorilor europene comune. Este foarte clar că noi în Parlament nu putem să fim de acord cu propunerea în forma actuală. Asta nu va funcționa fără o determinare a priorităților în comun și control parlamentar al modului de cheltuire a fondurilor.
3. Orientarea către trecut a MFF
Al treilea element al acestui summit dovedește că o astfel de prioritizare și control sunt absolut necesare. Nu numai că planul bugetar pe șapte ani al UE nu a îndeplinit așteptările Parlamentului nici măcar MFF pentru 2014-2020, în același timp se dovedește că Consiliului îi lipsește cu adevărat interesul pentru programe europene de viitor. Reduceri masive în programul Europa Digitală (18%), programul de cercetare Horizon/Orizonturi (14%) și Erasmus (12%) comparate cu propunerile Comisiei, sunt de-a dreptul șocante. În schimb, două treimi din bani sunt investiți în agricultură și în programe de coeziune. Unde sunt țelurile verzi și digitale pe care președinta Comisie, von den Leyen, le-a subliniat în repetate rânduri? Cum o să poată UE să îndeplinească așteptările înalte ale cetățenilor săi dacă nu este finanțată corespunzător. Acest MFF nu are viziune și urmează o logică unde numai interesele naționale contează. Acesta trebuie revazut!
Concluzie: Pentru mine, ca fiind singurul reprezentant al unui partid paneuropean în Parlamentul European, este în special dureros să văd liderii europeni îndepărtându-se tot mai mult de idealurile unei politici europene comune și evoluând încet către un rol interguvernamental. Este cu atât mai rău că aceste acțiuni ale liderilor în Consiliul european nu corespund cu dorințele europenilor. În Parlament, locul unde dorințele electoratului european se manifestă, vom face tot ce putem ca să oprim această eroziune lentă a visului european, și vom lupta pentru o Europă în care cetățenii europeni stabilesc în comun prioritățile Europei.